Cea mai blândă rugăciune

Perioada postului Adormirii Maicii Domnului, pentru mine, e o lume paralelă cu cea în care, de obicei, trăiesc. Nu pot să explic în cuvinte ce aduce paraclisul în sufletul meu, dar știu că, în cele 2 săptămâni, simt nevoia să ascult această rugăciune și s-o las să mă pătrundă. Cea mai blândă rugăciune dintre toate pe care le cunosc.

De pe la 14 ani sunt nelipsită an de an de la paraclis și nu îmi doresc să fiu niciunde altundeva. Când am fost în altă parte pentru câteva zile la rând, ceva era incomplet. Și nu e tradiție, nu e ceasul biologic al obiceiurilor. E o șoaptă caldă, blândă, armonioasă. Care mă cheamă acolo. Maica Domnului e în tot și toate, mereu, nu doar atunci. Dar cred în simțirile care își găsesc un loc al lor. Cred în emoția care dăinuie și care se simte prin toți porii. Cred în tot ce paraclisul îmi șoptește și mi-am pus în versuri credința în ocrotirea celei mai sfinte mame.

Să ne deschidem inima pentru a-I primi mângâierea! 

Măicuță Sfântă,

Dacă am ști 
Că ești mereu cu noi,
Nu ne-am mai feri de ploi,
Ci am dansa în ele.

Dacă am ști 
Că acoperământul Tău e scut,
Nu am mai vrea atât de mult 
Să ne ascundem de lume.

Dacă am ști 
Că e o minune 
Și doar să fim,
Ne-am opri mai des
Să ne iubim.

Să înțelegem ce e iubirea
Și cum se simte 
Îmbrățișarea Ta.

Dacă am ști 
Că de fiecare dată 
Ne ștergi lacrimile 
Și pui liniște acolo unde nu-i,
Ne-am uita durerile 
Și nu ne-am mai plânge orișicui.

Am alerga doar la Tine
Să ne fie bine.

Dacă am ști 
Că vindeci orice neajuns 
Cu grija Ta de nepătruns,
Ți-am vorbi în fiecare secundă,
Nu doar prin cuvinte,
Ci și prin ochi ațintiți în sus 
Și inimi plecate.

Dacă am ști 
Cum Îl îndulcești Tu pe Iisus 
Să ne ia poverile de pe spate,
Nu am mai căuta pe pământ 
Ce doar în Cer putem găsi.

Dacă am ști 
Că presari mângâiere 
Peste orice neplăcere 
Și faci ca orice suspin 
Să nu mai fie chin,
Te-am dori mai des...
În fiecare clipă,
Și-n fiecare vers 
Prin care se pogoară pacea.

Căci Tu ești 
"Pacea care covârșește toată mintea"
Și când înțelegem asta,
Respirăm adânc
Și totul se liniștește.

Când ascultăm paraclisul,
Prinde contur și visul
De a Te simți aproape...
Nu în cer, departe,
Ci ținându-ne de mână,
Ocrotiți, la pieptul Tău.

Dacă am ști 
Cum e să rămână 
Această stare... veșnic, în noi,
Nu ne-am mai tulbura 
De viforul zilelor.

Ne-am încetini bătăile inimilor 
Să Te simtă mai profund.

Dacă am ști 
Că ești... mereu,
Mai ales când ne e greu,
Am vorbi mai mult 
Cu Dumnezeu.

Și totuși, știm... multe,
Doar că am uitat,
Iar treaba noastră este
Să ne reamintim...
Să iubim,
Să fim iubiți,
Cum numai Tu, prin rugăminți,
Ne chemi fierbinte 
Către cele pașnice și sfinte.

Nu e loc în astă lume 
Sau vreun colț de suflet 
În care Tu nu ai pătruns...
Și nu-i nimic ce e de ajuns 
De nu ne acoperi 
Cu iubirea Ta de mamă...
Altfel, totul se destramă.

Și chiar dacă mai uit,
Tot ajung să-mi amintesc 
Cum se simte un "Te iubesc"
În care mă cuprinzi când te chem,
Când îmi fac sufletul ghem 
Și alerg la Tine, 
Că doar acolo îmi este bine.

Îți mulțumesc, Măicuță Sfântă,
Pentru fiecare șoaptă de liniște,
De dor și alinare,
De lumină și iertare!

Îți mulțumesc că ești 
În cer și pe pământ,
Oriunde și oricând!

Pentru mai multe povești și poezii, te poți abona gratuit aici…

Primești un e-mail doar când apare un articol nou.