Ce bine e să fii bine! Să bați pașii pe străzile pe care acum le colinzi doar de două ori pe an. Pentru a ți se confirma și medical că ești, în continuare, bine. Cum ți se îndulcește auzul când ți se spune că analizele sunt… foarte bune! Ți se îndreaptă automat coloana și umerii…
Am decis să scriu acest articol ca o reflecție personală asupra a ceea ce au însemnat până acum călătoriile în viața mea și ce pot însemna ele pentru noi toți. Oare ce simțim când călătorim? De ce o călătorie are puterea de a ne transforma? Căci am auzit de foarte multe ori acest lucru. Și…
Perioada postului Adormirii Maicii Domnului, pentru mine, e o lume paralelă cu cea în care, de obicei, trăiesc. Nu pot să explic în cuvinte ce aduce paraclisul în sufletul meu, dar știu că, în cele 2 săptămâni, simt nevoia să ascult această rugăciune și s-o las să mă pătrundă. Cea mai blândă rugăciune dintre toate…
Liniște, serenitate, rugăciune. Cam despre asta a fost ziua de 1 august. La începutul postului Adormirii Maicii Domnului, ne-am adunat peste 25 suflete și am colindat Ardealul la 7 mănăstiri: Petreștii de Jos, cele două mănăstiri din Rimetea, Poșaga, Sub Piatră, Muncelu și Lupșa. Ne-am pus grijile în traistă să le predăm în brațele celei…
Mă gândeam la plăcerea de a savura o cafea. Cu o carte în față, ascultând jazz-ul ce răsună în cafenea, precum un tril într-o adiere de vânt. Lin, atingându-ți sufletul. Uneori poți doar să stai așa, cu cartea închisă pe masă. Nu trebuie să o deschizi sau să o răsfoiești. Poți doar să-i admiri coperta…
Prima poezie de pe blog… aveam sute de opțiuni, vreo 600, mai exact, pentru că aceasta e salba mea de creație adunată în ultimii 7 ani. Fără a avea idee că voi ajunge aici. Iar aceste poezii sunt aerul prin care am respirat a viață în tot acest timp. Sunt publicate doar 41, deci multe…
Încadrez acest articol la categoria “Călătorii”, deoarece cred că e o călătorie făcută spre mine, spre sufletul meu. Spre a-l cunoaște, a-l înțelege, a mă împrieteni cu el. Cea mai importantă călătorie pe care am parcurs-o până acum. Azi, când scriu, e 14 iulie. Sunt fix 3 ani de când am terminat radioterapia. De când…
Ce vindecătoare poate fi natura! Cum te uiți direct în ochii ei, iar ea îți răspunde fără cuvinte. Printr-o liniște ce urlă. Pentru că vrea să pătrundă în tine, să-și danseze valsul prin fiecare celulă a ta care a uitat, pentru o clipă, să viseze. Sau mai multe. Care s-a poticnit în rutină. Care a…
Nu credeam că voi scrie un articol despre delegația mea în Franța. În Nantes. Intenționam să mă țin de structura pe care mi-am stabilit-o la început. Și conform ei, urma o poezie. Doar că viața se întâmplă de multe ori fără să țină cont de planurile noastre. Și e fascinantă tocmai pentru imprevizibilul ei. Că…
La câteva zile după Norvegia, am ajuns în Poiana Brașov. Nu căutam nimic. Nu așteptam nimic. Și poate tocmai de aceea, apusul de acolo m-a găsit atât de ușor. Eram în holul hotelului pe canapea. Am aruncat o privire afară, unde tocmai începuse spectacolul de lumini. Am alergat într-acolo pentru a mă contopi cu minunea….